În preajma Anului Nou e un moment bun să vorbim despre timp.
Toţi oamenii din toate epocile s-au confruntat cu trecerea timpului.
Îniţial, timpul a fost definit ca o mărime fizică care curge uniform într-un singur sens.
Ulterior, Einstein a demonstrat că această curgere nu este chiar uniformă şi starea de mişcare sau de repaus a unui sistem de referinţă afectează şi modul în care trece timpul în acel sistem.
Timpul devine astfel profund legat de spaţiu şi de masă.
În teoria relativităţii, timpul este considerat o altă dimensiune a spaţiului.
Numai că spre deosebire de spaţiu, care poate fi parcurs în orice direcţie şi în orice sens, timpul se încăpăţânează să curgă într-un singur sens.
Principiul II al Termodinamicii, Mecanica Quantică şi alte principii ale Fizicii ne indică un sens clar în care se vor petrece evenimentele.
Dacă punem în contact termic două corpuri cu temperaturi diferite şi nu intervenim din exterior, căldura va trece întotdeauna de la corpul mai cald la cel mai rece.
În lumea vie, organismele se nasc, cresc, îmbătrânesc şi apoi mor. Niciodată invers.
De asemenea şi alte fenomene au un sens bine determinat.
Prin aplicaţiile teoriei relativităţii putem să facem timpul să curgă mai repede sau mai lent, dar nu îl putem da înapoi.
Anul Nou este un reper temporal.
Practic, sărbătorim faptul că Pământul a mai parcurs încă o dată orbita pe care se mişcă în jurul Soarelui.
Data e aleasă convenţional şi în trecut chiar au existat perioade când anul nou începea la 1 martie, 1 septembrie, 21 martie sau alte date.
În ultimele câteva secole se foloseşte data de 1 ianuarie, care nu e nici mai bună nici mai rea decât altele.
Este şi un moment în care se obişnuieşte ca oamenii să îşi facă urări unii altora, aşa că închei articolul cu o urare:
UN AN NOU FERICIT!
