1. Conceptul de e-Democracy
Dezvoltarea Internetului a adus cu sine un concept nou, total necunoscut în secolul XX sau în cele anterioare: e-Democracy
Cuvântul a rezultat prin prescurtarea sintagmei „electronic democracy”, numită uneori și Internet Democracy.
e-Democracy este o formă de democrație participativă care folosește ca mijloc de comunicare rețeaua de rețele de calculatoare numită Internet.
Tehnologiile de comunicații informatice ale secolului XXI sunt folosite atât de cetățeni cât și de instituțiile democratice ale statelor pentru susținerea democrației.
Prin intermediul lor, oamenii au posibilitatea de a lua parte în mod direct la activitatea legislativă și de a-și face cunoscute problemele și opiniile, influențând astfel activitatea Parlamentelor și a Guvernelor din țările în care trăiesc.
Voi analiza în continuare oportunitățile și problemele legate de e-Democracy, atât din punct de vedere al tehnologiei IT, cât și din punct de vedere social-politic.
2. Infrastructura
Prima condiție pentru a avea o reprezentare populară reală de tip e-Democracy este accesul la internet.
Dacă unele state europene au rate de penetrare a internetului de peste 90%, România are o rată de penetrare de numai 51.66%, fiind situată pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol.
Mai grav, în România există localități care nu au nici măcar curent electric, deci în asemenea locații nu este posibil să utilizăm calculatoare și internet.
Asta înseamnă că jumătate din populație este exclusă din start de la orice formă de e-Democracy.
În zonele urbane rețelele de cablu sau fibră optică sunt o soluție acceptabilă, care oferă acces la internet de bandă largă la prețuri rezonabile.
În schimb, în zonele rurale singura opțiune rezonabilă în prezent este rețeaua fără fir de tip 3G sau 4G, care e mai scumpă.
În acest moment, principala problemă legată de tehnologie nu este acoperirea semnalului ci costul echipamentelor și al abonamentelor.
Ca să putem avea o e-democrație reală, va trebui să găsim soluții pentru a face aceste tehnologii mai accesibile și a aduce internetul în fiecare casă.
Pe lângă existența fizică a rețelelor, mai e nevoie și de o educație care să le permită oamenilor să se folosească de ele.
3. Securitate și confidențialitate
Când vorbim de e-Democracy, vorbim implicit și despre petiții online și sisteme de vot online.
Pe de altă parte, experiența ne arată că pe lângă utilizatorii de bună credință, internetul este folosit și de tot felul de troli și hackeri.
De aceea, e important să asigurăm un sistem de securitate online, prin care o persoană să poată fi identificată precis și să știm că cel care votează are acest drept și nu votează de mai multe ori sau în numele altei persoane.
În cazul petițiilor, trebuie să știm că o semnătură pe o petiție online aparține într-adevăr persoanei respective.
Pe de altă parte, votul trebuie să rămână totuși secret, deci trebuie să știm că o anumită persoană a votat (pentru a evita votul multiplu sau votul în locul altcuiva), dar opțiunea de vot a fiecărei persoane trebuie înregistrată doar statistic (n persoane au votat cu x, dar fără să știm care sunt cele n persoane).
În același timp, oamenii care vor folosi acest sistem nu sunt experți IT, deci sistemul trebuie să fie sigur, dar și ușor de folosit pentru a fi accesibil maselor largi.
4. Limitări și oportunități de ordin uman
Experiența arată că majoritatea oamenilor nu sunt interesați să participe direct la elaborarea legilor și nici nu au suficiente cunoștințe juridice pentru a putea distinge nuanțele unui text de lege.
De aceea, ideea unei democrații participative directe care să înlocuiască Parlamentul este utopică.
Probabil că în viitorul previzibil vom avea tot o democrație de tip reprezentativ, în care organizăm alegeri (online sau offline) și aleșii alcătuiesc legile.
În schimb, e-Democracy oferă instrumentele pentru o colaborare mai strânsă între Parlament, Guvern și societatea civilă.
Oamenii simpli pot lua legătura direct cu cei aleși să îi reprezinte, le pot cere lămuriri pe diverse teme și pot iniția diverse petiții sau chiar proiecte de legi.
De asemenea, se pot organiza sondaje de opinii și referendumuri locale prin care instituțiile statului pot să cunoască voința cetățenilor și să ia decizii corespunzătoare.
De asemenea, procesul legislativ poate deveni mult mai transparent dacă proiectele de legi sunt publicate online și se organizează consultări cu societatea civilă.
O altă direcție promițătoare de dezvoltare o constituie ghișeele virtuale prin care populația poate avea acces direct la informații și poate plăti online diverse taxe și impozite sau poate obține diverse avize și adeverințe fără să mai aibă nevoie să aștepte la birouri offline.
De fapt, într-o fază ulterioară, când se va dezvolta un sistem de evidență informatică mai performant, am putea să nu mai avem nevoie de adeverințe ci să se verifice automat dacă un om și-a plătit impozitele sau dacă îndeplinește condițiile pentru a desfășura o afacere sau altceva asemănător.
În acest fel, am putea elimina multe din blocajele birocratice de care ne lovim în prezent.
Dar e-Democracy nu se referă doar la relațiile dintre cetățeni și stat.
Internetul a dat naștere și unui fenomen nou: oameni din cele mai diverse zone geografice care au anumite preocupări comune se pot organiza în comunități virtuale în care să dezbată problemele specifice domeniului respectiv.
De asemenea, prin aceste grupări online, pot organiza întâlniri și conferințe offline, marșuri și demonstrații pentru susținerea cauzei lor și alte evenimente specifice, nu numai politice ci și de altă natură (o campanie de plantat pomi, sau de ajutat orfani, un eveniment cultural sau altceva).
Nu în ultimul rând, Internetul a dus la o democratizare a accesului la informație. Chiar și oamenii care nu își permit din anumite motive să meargă la un curs dintr-un anumit domeniu sau la o anumită bibliotecă cu acces limitat, pot găsi informațiile dorite în mediul online.
5. Concluzii
Internetul a produs deja anumite mutații comportamentale în societate și cu siguranță va mai produce asemenea mutații.
Unele dintre ele le vedem deja, altele le bănuim dar cu siguranță vor exista și consecințe pe care acum noi nu putem nici măcar să le imaginăm.
Internetul reprezintă în același timp o oportunitate și o provocare, dar din datele pe care le avem în prezent putem spune că în cele din urmă va duce la dezvoltarea unei societăți mai libere și mai democratice.
6. Bibliografie
en.wikipedia.org/wiki/E-democracy
www.economica.net/romania-ultimul-loc-in-ue-la-penetrarea-internetului-cum-poate-ajuta-coala-accesul-la-informa-iile-digitale_100403.html
www.economist.com/node/10638222
www.coe.int/t/dgap/democracy/Activities/GGIS/CAHDE/2009/RecCM2009_1_and_Accomp_Docs/6647-0-ID8289-Recommendation%20on%20electronic%20democracy.pdf
www.centreforedemocracy.com/
www.unesco.org/new/fileadmin/MULTIMEDIA/HQ/CI/CI/pdf/internet_draft_study.pdf
www.oecd.org/gov/public-innovation/35176328.pdf
