Ultima Thule

În prima zi a acestui an, sonda spaţială NewHorizons a trecut în apropiere de Ultima Thule şi a început să transmită informaţii despre acest corp ceresc (vezi imaginea).
Ce este Ultima Thule şi de ce este important acest studiu?
Dincolo de orbita lui Pluto se află o zonă numită Centura Kuiper, unde se găsesc o mulţime de obiecte cereşti de dimensiuni mici. Unul din aceste obiecte este Ultima Thule.
Ultima Thule va rămâne acolo, la mare de distanţă de Terra, deci nu prezintă nici un pericol pentru noi şi nici nu reprezintă o miză economică.
În schimb, ne poate ajuta să ne înţelegem mai bine propriul trecut.
Spre deosebire de zonele apropiate de Soare, unde vedem planete clar formate, în Centura Kuiper procesul de formare a planetelor nu a ajuns niciodată la o fază prea avansată.
Obiectele prezente acolo nu sunt planete, ci sunt un fel de "cărămizi de construcţie" a planetelor.
Studiul acestor obiecte este un fel de arheologie cosmică care ne poate ajuta să înţelegem cum s-a format propria noastră planetă.
Ultima Thule este un corp ceresc bilobat, cu lungime de 33 Km şi lăţime de 15 Km.
Nu are nici sateliţi, nici atmosferă.
Are o densitate mică (deci nu e o structură compactă ci are şi goluri în interior).
Este format mai mult din gheaţă, dar conţine şi impurităţi care îi dau o culoare roşiatică.
Cei doi lobi (Ultima şi Thule) au formă aproximativ sferică şi din datele de care dispunem se pare că s-au format separat, dar ulterior s-au ciocnit şi s-au unit.
Ciocnirea a avut loc la o viteză destul de mică (sferele nu s-au spart, dar în zona de contact se pot vedea urme de gheaţă topită si apoi resolidificată), deci e vorba de două corpuri care s-au format din acelaşi nor de materie şi apoi s-au atras gravitaţional unul pe altul.
Observaţiile de pănă acum sunt compatibile cu modelul formării planetelor prin acreţie.


Sursa foto: NASA